Articolul 193
TVA se plateste de orice persoana impozabila ce efectueaza o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabila, cu exceptia cazului in care se plateste de o alta persoana in conformitate cu articolele 194-199 si articolul 202.
Articolul 194
(1) În cazul in care livrarea de bunuri sau prestarea de servicii impozabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care are obligatia de a plati TVA, statele membre au posibilitatea de a prevedea ca persoana obligata la plata TVA sa fie persoana careia i-au fost furnizate bunurile sau serviciile.
(2) Statele membre stabilesc conditiile de punere in aplicare a alineatului (1).
Articolul 195
TVA este datorata de orice persoana identificata in scopuri de TVA in statul membru in care taxa este datorata si careia ii sunt livrate bunurile in circumstantele prevazute la articolele 38 sau 39, in cazul in care livrarile sunt efectuate de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru respectiv.
Articolul 196
TVA este datorata de orice persoana careia ii sunt furnizate serviciile prevazute la articolul 56 sau de orice persoana identificata in scopuri de TVA in statul membru in care taxa este datorata si careia ii sunt furnizate serviciile prevazute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 si 55, in cazul in care serviciile sunt furnizate de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru respectiv.
Articolul 197
(1) TVA este datorata de persoana careia ii sunt livrate bunurile, in cazul in care se indeplinesc urmatoarele conditii:
(a) operatiunea taxabila este o livrare de bunuri efectuata in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 141;
(b) persoana careia ii sunt livrate bunurile este o alta persoana impozabila sau o persoana juridica neimpozabila, identificata in scopuri de TVA in statul membru in care este efectuata livrarea;
(c) factura emisa de persoana impozabila nestabilita in statul membru in care este stabilita persoana careia ii sunt livrate bunurile este intocmita in conformitate cu articolele 220-236.
(2) Atunci cand un reprezentant fiscal este desemnat ca persoana obligata la plata TVA in temeiul articolului 204, statele membre pot prevedea o derogare de la alineatul (1) din prezentul articol.
Articolul 198
(1) În cazul in care operatiuni specifice referitoare la aurul de investitii intre o persoana impozabila ce opereaza pe o piata reglementata a lingourilor de aur si o alta persoana impozabila ce nu opereaza pe respectiva piata sunt impozitate in temeiul articolului 352, statele membre desemneaza clientul ca persoana obligata la plata TVA.
În cazul in care clientul care nu opereaza pe piata reglementata a lingourilor de aur este o persoana impozabila ce este necesar sa fie inregistrata in scopuri TVA in statul membru in care se datoreaza taxa doar in ceea ce priveste operatiunile prevazute la articolul 352, vanzatorul indeplineste obligatiile fiscale in numele clientului, in conformitate cu legislatia statului membru respectiv.
(2) Atunci cand o livrare de aur sub forma de materie prima sau de produse semiprelucrate de o puritate mai mare sau egala cu 325 miimi sau o livrare de aur de investitii, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), este efectuata de o persoana impozabila ce exercita una dintre optiunile prevazute la articolele 348, 349 si 350, statele membre pot desemna clientul ca persoana obligata la plata TVA.
(3) Statele membre stabilesc procedurile si conditiile pentru punerea in aplicare a alineatelor (1) si (2).
Articolul 199
(1) Statele membre pot prevedea ca persoana obligata la plata TVA sa fie persoana impozabila destinatara a urmatoarelor operatiuni:
(a) lucrari de constructii, inclusiv servicii de reparatii, curatenie, intretinere, transformare si demolare legate de bunuri imobile, precum si livrarea de lucrari de constructii considerate ca o livrare de bunuri in temeiul articolului 14 alineatul (3);
(b) punerea la dispozitie a personalului ce participa la activitati prevazute la litera (a);
(c) livrarea de bunuri imobile, in conformitate cu articolul 135 alineatul (1) literele (j) si (k), in cazul in care furnizorul a optat pentru impozitarea livrarii in temeiul articolului 137;
(d) livrarea de materiale uzate, materiale uzate ce nu se pot reutiliza in aceeasi stare, rebuturi, deseuri industriale si neindustriale, deseuri reciclabile, deseuri transformate partial si anumite bunuri si servicii, enumerate in anexa VI;
(e) livrarea de bunuri oferite in garantie de o persoana impozabila altei persoane impozabile, in executarea respectivei garantii;
(f) livrarea de bunuri efectuata dupa cesionarea unui drept de rezervare de proprietate unui cesionar care exercita acest drept;
(g) livrarea unui bun imobil vandut de un debitor impotriva caruia s-a pronuntat o hotarare in cadrul unei proceduri de vanzare silita.
(2) Atunci cand se aplica optiunea prevazuta la alineatul (1), statele membre pot specifica livrarile de bunuri si servicii reglementate si categoriile de furnizori sau beneficiari pentru care se pot aplica aceste masuri.
(3) În sensul alineatului (1), statele membre pot adopta urmatoarele masuri:
(a) sa prevada ca o persoana impozabila care desfasoara si activitati sau operatiuni care nu sunt considerate livrari de bunuri sau prestari de servicii impozabile in conformitate cu articolul 2 sa fie considerata persoana impozabila pentru livrarile primite in conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol;
(b) sa prevada ca un organism public neimpozabil sa fie considerat persoana impozabila pentru livrarile primite in conformitate cu alineatul (1) literele (e), (f) si (g).
(4) Statele membre informeaza comitetul TVA cu privire la masurile legislative nationale adoptate in temeiul alineatului (1), in masura in care nu sunt masuri autorizate de Consiliu inainte de 13 august 2006 in conformitate cu articolul 27 alineatele (1)-(4) din Directiva 77/388/CEE si care sunt mentinute in temeiul alineatului (1) din prezentul articol.
Articolul 200
Orice persoana ce efectueaza o achizitie intracomunitara de bunuri impozabila datoreaza TVA.
Articolul 201
La import, TVA este datorata de orice persoane desemnate sau recunoscute ca persoane obligate la plata taxei de catre statul membru de import.
Articolul 202
TVA este datorata de orice persoana responsabila de iesirea bunurilor din regimurile sau situatiile enumerate la articolele 156, 157, 158, 160 si 161.
Articolul 203
TVA este datorata de orice persoana ce mentioneaza aceasta taxa pe o factura.
Articolul 204
(1) În cazul in care, in temeiul articolelor 193-197 si articolelor 199 si 200,persoana obligata la plata TVA este o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care TVA este datorata, statele membre pot permite persoanei respective sa numeasca un reprezentant fiscal ca persoana obligata la plata TVA.
De asemenea, in cazul in care o operatiune taxabila este efectuata de o persoana impozabila care nu este stabilita in statul membru in care TVA este datorata si nu exista, cu tara in care este stabilita sau isi are sediul persoana impozabila, nici un instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE [10] si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 [11], statele membre pot adopta masuri in temeiul carora persoana obligata la plata TVA este un reprezentant fiscal numit de persoana impozabila nestabilita in statul membru respectiv.
Cu toate acestea, statele membre nu pot aplica optiunea prevazuta la al doilea paragraf unei persoane impozabile nestabilite, in sensul articolului 358 punctul 1, care a optat pentru regimul special pentru servicii furnizate pe cale electronica.
(2) Optiunea prevazuta la alineatul (1) primul paragraf este supusa conditiilor si procedurilor stabilite de fiecare stat membru.
Articolul 205
În situatiile prevazute la articolele 193-200 si articolele 202, 203 si 204, statele membre pot prevedea ca o alta persoana decat persoana obligata la plata TVA sa fie tinuta raspunzatoare in mod solidar pentru plata TVA.

Articolul 206
Orice persoana impozabila obligata la plata TVA are obligatia de a plati valoarea neta a TVA cu ocazia depunerii declaratiei privind TVA prevazute la articolul 250. Cu toate acestea, statele membre pot stabili o alta data pentru plata respectivei sume sau pot solicita efectuarea unor plati provizorii anticipate.
Articolul 207
Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele considerate ca persoane obligate la plata TVA in locul unei persoane impozabile nestabilite pe teritoriul lor respectiv, in conformitate cu articolele 194-197 si articolele 199 si 204, indeplinesc obligatiile de plata stabilite in prezenta sectiune.
De asemenea, statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele care, in conformitate cu articolul 205, sunt tinute raspunzatoare in mod solidar pentru plata TVA isi indeplinesc respectivele obligatii de plata.
Articolul 208
Atunci cand statele membre desemneaza cumparatorul de aur de investitii ca persoana obligata la plata TVA in temeiul articolului 198 alineatul (1) sau daca, in cazul aurului sub forma de materie prima, produse semiprelucrate sau aur de investitie, astfel cum este definit la articolul 344 alineatul (1), statele membre recurg la optiunea prevazuta la articolul 198 alineatul (2) de a desemna clientul ca persoana obligata la plata TVA, acestea adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoana respectiva indeplineste obligatiile de plata stabilite in prezenta sectiune.
Articolul 209
Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca persoanele juridice neimpozabile care sunt obligate la plata TVA datorata pentru achizitii intracomunitare de bunuri, in conformitate cu articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (i), indeplinesc obligatiile de plata stabilite in prezenta sectiune.
Articolul 210
Statele membre adopta modalitatile de plata a TVA pentru achizitiile intracomunitare de mijloace de transport noi, prevazute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (ii), si pentru achizitiile intracomunitare de produse supuse accizelor, prevazute la articolul 2 alineatul (1) litera (b) punctul (iii).
Articolul 211
Statele membre stabilesc modalitatile de plata in ceea ce priveste importul de bunuri.
În special, statele membre pot prevedea ca, in cazul importului de bunuri efectuat de catre persoane impozabile sau anumite categorii de astfel de persoane, de catre persoane obligate la plata TVA sau de anumite categorii de astfel de persoane, TVA datorata pentru import sa nu fie achitata la momentul importului, cu conditia sa fie mentionata ca atare in declaratia privind TVA ce se depune in conformitate cu articolul 250.
Articolul 212
Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la plata TVA datorate, in cazul in care suma este nesemnificativa.

Articolul 213
(1) Orice persoana impozabila declara cand incepe, isi modifica sau inceteaza activitatea ca persoana impozabila.
Statele membre permit si pot solicita ca declaratia sa se faca prin mijloace electronice, in conditiile pe care le stabilesc.
(2) Fara a aduce atingere alineatului (1) primul paragraf, orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce efectueaza achizitii intracomunitare de bunuri ce nu sunt supuse TVA in temeiul articolului 3 alineatul (1) are obligatia de a declara ca efectueaza aceste achizitii, in cazul in care conditiile pentru a nu le supune taxei, stabilite de dispozitia respectiva, nu mai sunt indeplinite.
Articolul 214
(1) Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca urmatoarele persoane sunt identificate printr-un numar individual:
(a) orice persoana impozabila, cu exceptia celor prevazute la articolul 9 alineatul (2), care desfasoara, pe teritoriul statului respectiv, livrari de bunuri sau prestari de servicii care dau drept de deducere a taxei, altele decat livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pentru care se plateste TVA exclusiv de clientul sau de persoana careia ii sunt destinate bunurile sau serviciile, in conformitate cu articolele 194-197 si articolul 199;
(b) orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce efectueaza achizitii intracomunitare de bunuri supuse TVA in temeiul articolului 2 alineatul (1) litera (b) si orice persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila ce exercita optiunea prevazuta la articolul 3 alineatul (3) de a-si supune TVA achizitiile intracomunitare;
(c) orice persoana impozabila care efectueaza, pe teritoriul sau respectiv, achizitii intracomunitare de bunuri in scopul unor operatiuni legate de activitatile prevazute la articolul 9 alineatul (1) al doilea paragraf si pe care le efectueaza in afara respectivului teritoriu.
(2) Statele membre nu au obligatia de a identifica anumite persoane impozabile care desfasoara tranzactii ocazional, prevazute la articolul 12.
Articolul 215
Fiecare numar de identificare in scopuri de TVA cuprinde un prefix in conformitate cu codul ISO 3166 — alfa 2 — prin care se identifica fiecare stat membru ce a atribuit respectivul numar.
Cu toate acestea, Grecia poate utiliza prefixul “EL”.
Articolul 216
Statele membre adopta masurile necesare pentru a se asigura ca sistemele lor de identificare permit identificarea persoanelor impozabile prevazute la articolul 214 si pentru a asigura corecta aplicare a regimului tranzitoriu de impozitare a operatiunilor intracomunitare prevazut la articolul 402.

Articolul 217
În sensul prezentului capitol, “transmitere sau punere la dispozitie pe cale electronica” inseamna transmiterea sau punerea la dispozitie destinatarului a datelor, prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitala) si stocare, si utilizand mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.

Articolul 218
În sensul prezentei directive, statele membre accepta documentele sau mesajele pe suport de hartie sau in format electronic ca facturi, in cazul in care indeplinesc conditiile stabilite in prezentul capitol.
Articolul 219
Orice document sau mesaj ce modifica factura initiala si se refera la aceasta in mod specific si fara echivoc este asimilat unei facturi.

Articolul 220
Orice persoana impozabila se asigura ca o factura este emisa fie de propria persoana sau de clientul sau, fie de un tert, in numele sau si in contul sau, in urmatoarele cazuri:
(1) pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-a efectuat catre alta persoana impozabila persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila;
(2) pentru livrari de bunuri prevazute la articolul 33;
(3) pentru livrari de bunuri efectuate in conformitate cu conditiile prevazute la articolul 138;
(4) pentru orice avans care i-a fost achitat inainte ca una dintre livrarile de bunuri prevazute la punctele 1, 2 si 3 sa fi fost efectuata;
(5) pentru orice avans care i-a fost achitat de catre alta persoana impozabila sau persoana juridica neimpozabila inainte de incheierea prestarii de servicii.
Articolul 221
(1) Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligatia de a emite o factura pentru livrarile de bunuri si prestarile de servicii efectuate pe teritoriul lor, altele decat cele prevazute la articolul 220.
În ceea ce priveste facturile prevazute la primul paragraf, statele membre pot impune mai putine obligatii decat cele prevazute la articolele 226, 230, 233, 244 si 246.
(2) Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligatia prevazuta la articolul 220 de a emite o factura pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor si care sunt scutite, cu sau fara dreptul la deducerea TVA achitate in stadiul anterior, in temeiul articolelor 110 si 111, articolului 125 alineatul (1), articolului 127, articolului 128 alineatul (1), articolelor 132, 135, 136, 371, 375, 376 si 377, articolului 378 alineatul (2), articolului 379 alineatul (2) si articolelor 380-390.
Articolul 222
Statele membre pot impune limite de timp persoanelor impozabile pentru emiterea de facturi, atunci cand aceste persoane livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor.
Articolul 223
În conformitate cu conditiile ce urmeaza sa fie stabilite de statele membre pe teritoriul carora se livreaza bunuri sau se presteaza servicii, se poate intocmi o factura centralizatoare pentru mai multe livrari separate de bunuri sau prestari diferite de servicii.
Articolul 224
(1) Facturile pot fi intocmite de client pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii furnizate de o persoana impozabila, in cazul in care exista un acord prealabil intre cele doua parti si cu conditia ca fiecare factura sa faca obiectul unei proceduri de acceptare de catre persoana impozabila care livreaza bunurile sau presteaza serviciile.
(2) Statele membre pe teritoriul carora se efectueaza livrarea de bunuri sau prestarea de servicii stabilesc termenii si conditiile acordurilor prealabile si procedurile de acceptare intre persoana impozabila si client.
(3) Statele membre pot impune conditii suplimentare persoanelor impozabile ce livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor in ceea ce priveste emiterea facturilor de catre client. În special, acestea pot solicita ca respectivele facturi sa se emita in numele si in contul persoanei impozabile.
Conditiile prevazute la primul paragraf este necesar sa fie intotdeauna aceleasi, indiferent de locul de stabilire al clientului.
Articolul 225
Statele membre pot impune conditii specifice persoanelor impozabile ce livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor in cazurile in care partea terta sau clientul, care emite facturile, este stabilit(a) intr-o tara cu care nu exista nici un instrument juridic referitor la asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.

Articolul 226
Fara a aduce atingere dispozitiilor speciale prevazute de prezenta directiva, este necesar sa se mentioneze doar urmatoarele detalii in scopuri TVA pe facturile emise in temeiul articolelor 220 si 221:
(1) data emiterii;
(2) un numar secvential, bazat pe una sau mai multe serii, ce identifica in mod unic factura;
(3) numarul de identificare in scopuri de TVA prevazut la articolul 214, pe baza caruia persoana impozabila a livrat bunurile sau a prestat serviciile;
(4) numarul de identificare in scopuri de TVA al clientului, prevazut la articolul 214, pe baza caruia clientul a beneficiat de o livrare de bunuri sau o prestare de servicii pentru care are obligatia de a plati TVA sau a beneficiat de o livrare de bunuri, astfel cum este prevazuta la articolul 138;
(5) numele si adresa complete ale persoanei impozabile si ale clientului;
(6) cantitatea si natura bunurilor livrate sau volumul si natura serviciilor prestate;
(7) data la care s-a efectuat sau incheiat livrarea de bunuri sau prestarea de servicii sau data la care s-a efectuat plata avansului prevazut la punctele 4 si 5 din articolul 220, in masura in care se poate determina respectiva data, iar aceasta difera de data emiterii facturii;
(8) baza impozabila pentru fiecare cota sau scutire, pretul unitar fara TVA si orice reduceri de pret si rabaturi, in cazul in care acestea nu sunt incluse in pretul unitar;
(9) cota TVA aplicata;
(10) valoarea TVA de plata, cu exceptia cazului in care se aplica un regim special pentru care prezenta directiva exclude o astfel de mentiune;
(11) in cazul unei scutiri sau atunci cand clientul este persoana obligata la plata TVA, trimiterea la dispozitia aplicabila din prezenta directiva sau la dispozitia corespunzatoare de drept intern sau orice alta trimitere prin care se arata ca livrarea de bunuri sau prestarea de servicii face obiectul unei scutiri sau a procedurii de taxare inversa;
(12) in cazul livrarii unui mijloc de transport nou, efectuate in conformitate cu conditiile stabilite la articolul 138 alineatul (1) si alineatul (2) litera (a), datele enumerate la articolul 2 alineatul (2) litera (b);
(13) in cazul in care se aplica regimul special pentru agentiile de turism, trimiterea la dispozitiile corespunzatoare de drept intern sau orice alta trimitere prin care se arata ca regimul special a fost aplicat;
(14) in cazul in care se aplica unul dintre regimurile speciale aplicabile bunurilor second-hand, obiectelor de arta, articolelor de colectie si antichitatilor, trimiterea la articolele 313, 326 sau 333 sau la dispozitiile corespunzatoare de drept intern sau orice alta trimitere prin care se arata ca unul dintre regimurile in cauza a fost aplicat;
(15) in cazul in care debitorul de TVA este un reprezentant fiscal in sensul articolului 204, numarul de identificare in scopuri de TVA, prevazut la articolul 214, al respectivului reprezentant fiscal impreuna cu numele si adresa complete ale acestuia.
Articolul 227
Statele membre pot solicita persoanelor impozabile, stabilite pe teritoriul lor si care efectueaza pe teritoriul lor livrari de bunuri si prestari de servicii, sa indice numarul de identificare in scopuri de TVA, prevazut la articolul 214, al clientului in alte situatii decat cele prevazute la articolul 226 punctul 4.
Articolul 228
Statele membre pe teritoriul carora se livreaza bunuri sau se presteaza servicii pot autoriza omisiunea unor detalii obligatorii din documentele sau mesajele asimilate unei facturi in temeiul articolului 219.
Articolul 229
Statele membre nu solicita semnarea facturilor.
Articolul 230
Sumele indicate pe factura se pot exprima in orice moneda, cu conditia ca valoarea TVA de plata sa fie exprimata in moneda nationala a statului membru in care are loc livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, utilizand mecanismul de conversie stabilit la articolul 91.
Articolul 231
În scopul controlului, statele membre pot solicita traducerea in limbile lor nationale a facturilor pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate pe teritoriul lor si a facturilor primite de persoanele impozabile stabilite pe teritoriul lor.

Articolul 232
Facturile emise in temeiul sectiunii 2 se pot trimite pe suport de hartie sau se pot transmite sau pune la dispozitie prin mijloace electronice, sub rezerva acceptarii de catre destinatar.
Articolul 233
(1) Facturile trimise sau puse la dispozitie prin mijloace electronice sunt acceptate de statele membre, cu conditia ca autenticitatea originii si integritatea continutului acestora sa fie garantate prin una dintre metodele urmatoare:
(a) printr-o semnatura electronica avansata in sensul articolului 2 punctul 2 din Directiva 1999/93/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 13 decembrie 1999 privind un cadru comunitar pentru semnaturile electronice [12];
(b) printr-un schimb electronic de date (electronic data interchange – EDI), astfel cum a fost definit la articolul 2 din Recomandarea 1994/820/CE a Comisiei din 19 octombrie 1994 privind aspectele juridice ale schimbului electronic de date [13], in cazul in care acordul privind schimbul prevede utilizarea unor proceduri prin care se garanteaza autenticitatea originii si integritatea datelor.
Cu toate acestea, facturile pot fi trimise sau puse la dispozitie si prin alte mijloace electronice, sub rezerva acceptarii de catre statele membre in cauza.
(2) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot solicita ca semnatura electronica avansata sa se bazeze pe un certificat calificat si sa fie creata de un dispozitiv securizat de creare a semnaturii in sensul articolului 2 punctele 6 si 10 din Directiva 1999/93/CE.
(3) În sensul alineatului (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot, de asemenea, sa solicite trimiterea unui document suplimentar centralizator pe suport de hartie, sub rezerva conditiilor pe care le stabilesc.
Articolul 234
Statele membre nu pot impune persoanelor impozabile care livreaza bunuri sau presteaza servicii pe teritoriul lor alte obligatii sau formalitati in legatura cu trimiterea sau punerea la dispozitie a facturilor prin mijloace electronice.
Articolul 235
Statele membre pot stabili conditii specifice pentru facturile emise prin mijloace electronice in privinta livrarii de bunuri sau prestarii de servicii pe teritoriul lor dintr-o tara cu care nu exista nici un instrument juridic privind asistenta reciproca avand o sfera de aplicare similara celei prevazute de Directiva 76/308/CEE si de Regulamentul (CE) nr. 1798/2003.
Articolul 236
În cazul in care unele loturi ce contin mai multe facturi sunt trimise sau puse la dispozitia aceluiasi destinatar prin mijloace electronice, detaliile comune diferitelor facturi se pot mentiona o singura data, in cazul in care, pentru fiecare factura, toate informatiile sunt accesibile.
Articolul 237
Pana la 31 decembrie 2008, Comisia prezinta un raport si, dupa caz, o propunere de modificare a conditiilor aplicabile facturarii electronice, pentru a tine seama de evolutiile tehnologice viitoare din acest domeniu.

Articolul 238
(1) În urma consultarii comitetului TVA, statele membre pot prevedea, in conditiile pe care le pot stabili, ca unele dintre informatiile solicitate in temeiul articolelor 226 si 230, sub rezerva dispozitiilor pe care statele membre le pot adopta in conformitate cu articolele 227, 228 si 231, nu este necesar sa fie mentionate pe facturile emise pentru livrarile de bunuri sau prestarile de servicii efectuate pe teritoriul lor, in urmatoarele cazuri:
(a) in cazul in care valoarea facturii este scazuta;
(b) in cazul in care practica administrativa sau comerciala din sectorul de activitate in cauza sau conditiile tehnice de emitere a facturilor fac dificila respectarea obligatiilor prevazute la articolele 226 si 230.
(2) În orice caz, facturile este necesar sa cuprinda urmatoarele informatii:
(a) data emiterii;
(b) identificarea persoanei impozabile;
(c) identificarea tipului de bunuri sau servicii furnizate;
(d) valoarea TVA de plata sau informatiile necesare pentru calcularea acesteia.
(3) Simplificarea prevazuta la alineatul (1) nu se poate aplica operatiunilor prevazute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 si 141.
Articolul 239
În cazurile in care statele membre recurg la optiunea, prevazuta la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), de a nu aloca un numar de identificare in scopuri de TVA persoanelor impozabile care nu desfasoara operatiunile prevazute la articolele 20, 21, 22, 33, 36, 138 si 141 si atunci cand unui furnizor sau unui client nu i-a fost alocat un numar de identificare de acest tip, acesta este necesar sa fie inlocuit pe factura cu un alt numar denumit cod de inregistrare fiscala, astfel cum a fost definit de statele membre in cauza.
Articolul 240
În cazul in care persoana impozabila a primit un numar de identificare in scopuri de TVA, statele membre care recurg la optiunea prevazuta la articolul 272 alineatul (1) primul paragraf litera (b), pot, de asemenea, sa solicite ca factura sa cuprinda urmatoarele informatii:
(1) pentru prestarea de servicii prevazute la articolele 44, 47, 50, 53, 54 si 55, si livrarea de bunuri prevazute la articolele 138 si 141, numarul de identificare in scopuri de TVA si codul de inregistrare fiscala ale furnizorului;
(2) pentru alte livrari de bunuri sau prestari de servicii, doar codul de inregistrare fiscala al furnizorului sau doar numarul de identificare in scopuri de TVA al acestuia.

Articolul 241
În sensul prezentului capitol, “stocarea prin mijloace electronice a unei facturi” inseamna stocarea datelor prin echipamente electronice de procesare (inclusiv compresie digitala) si de stocare, si utilizand mijloace prin cablu, unde radio, sisteme optice sau alte mijloace electromagnetice.